Ridic bratele. Cad in genunchi. Las armele.
Dar cui le las? Sunt singura! Unde-mi sunt sperantele?
De ce m-ai parasit? Sunt copilul tau. Unde-ai fugit?
Eterna lupta bine versus rau si-mi zic mie,
Caci nu am cui, si mai rulez un cui.
In nopti tacute intre amintiri slute,
Te-mpinge raul, te trage haul, nu te
Grabi se te decizi daca sa faci faptele bune.
Drumul spre iad pavat doar cu intentii bune,
Bune, rele, corect, gresit...
De ce nu sunt semnele clare sa pot fi lamurita?
Totul e doar o ceata...De ce se cer alegeri?
Si ma calmez cand simt atingerea de inger.
Si poate n-am dreptate,
S-apoi regret ca-s rele in loc de bune faptele.
In jocul cu mine de-a fi Dumnezeu
Fac deseori greseala sa ma judec eu
Si uneori pot sa ma iert mult prea usor sau mult prea greu,
Nu pot sa tin un scor, caci nu sunt Dumnezeu,
Sunt doar eu, dar sunt mai mult de-atat -
Sunt pentru mine Dumnezeu!
Oare, deci eu sunt Dumnezeu?
N-am cum! Refuz, caci cantareste totul mult prea greu.
Sa fie asa? Sa fie asa?
Raman cu intrebarea. Se-asterne linïstea.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu