Sunt in plina cadere, imuna la orice parere.
Nu-mi doresc decat tacere intr-e fete efemere.
Mi-am permis sa aberez deschis drastic..
Si stii de ce pana si inima mea e de plastic.
Ganduri blestemate si mii de soapte in noapte..
Inot in lacrimi de sange,
Am insomnii..dar nu ma pot plange.
Insa sufletul meu intunecat,patat de pacat,
Prea multe a suportat
Si ma indeamna acum sa contraatac.
"De-ai putea sa le faci cumva rau..si stiu ca vrei si tu..si stim ambii ca potzi.
De-ai putea sa-i faci sa dispara pe totzi acesti netotzi..
De-ar fi sa ai cutitul in mana..i-ai injunghia?..Sau i-ai lasa din nou sa-si bata joc de inima ta?
Tu stii ca daca vrei se poate.Hai sa fie parte-parte.Hai, fa-tzi singura dreptate!Intr-o noapte cu luna rece, fa-i in iad pe totzi sa plece, ca din totzi ce-i credeai fratzi n-au ramas makar nici zece."
Cand aud asta nu stiu ce sa fac,nu stiu cum sa scap.
In lume parca-i bal mascat.
Ca ei poarta mastile,
Vor sa faca legile,
Da'-ncalca regulile.
Nu pot sa uit,sa iert,sa trec cu vederea..nu pot pur si simplu sa trec peste,pentru ca asta-i un cosmar..nu e o poveste.
Si ma chinuie gandul ca am sa omor.Am sa fac sufletului un favor.
Si-apoi, intr-o dimineatza ,ma voi ascunde in ceatza.
Am sa fug de-acum de lume,
Nu e nimeni sa ma-ndrume.
Am sa ma lupt cu mine,
Sa vad de castiga rau sau bine
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu