sâmbătă, 29 ianuarie 2011

Chiar daca corpul doare eu pot mereu sa zbor.Chiar daca corpul moare eu pot s-aleg sa nu mor

Am pornit la drum,pura precum lumina
Un copil cu scantei in ochi.care nu stia ce-nseamna vina
Cautand iubirea si stima,si cum nu stiam sa lovesc
Viata m-a lovit prima Si am aflat ca,
Nu e prea rau sa fi om,sa fi prea om e crima
Si uite asa a picurat un pic de negru in esenta mea
Ptr ca ceilalt nu dadeau doi bani pe decenta mea

Ne pierdem printre ace,fumuri si glume
Facute pe seama celor slabi,
Ne nastem sanatosi,
Si incercand sa ne vindecam ,devenim bolnavi
Vezi tu,viata-I o strada,slab luminata,plina de gropi,plina de blocuri

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu