Am crezut pentru o clipa ca povestile sunt adevarate.
Eram o printesa ce traia intr-un palat.Aveam vesminte minunate.
A venit un printz la mine la fereastra si mi-a spus:"Hai,lumea e a noastra!".
Nesabuita de mine...chiar l-am crezut ..dar printzul in diavol s-a prefacut!
Ma gandesc ..imi paruse atat de dulce..atat de scump..atat de grijuliu.
A avut defapt grija sa raman fara suflet pentru a ramane el viu.
Mi-a luat mintzile,inima,farama de dragoste ce o mai aveam in mine si mi-a lasat ura acoperita de multa durere.
Mi-a zambit frumos si mi-a deschis ochii.
Eram aceeasi eu,intre aceeasi 4 peretzi,in aceeasi lume mizera ce o vad alb-negru.
Simtzeam cum totul se prabuseste si ma gandeam cum am putut spera ca o proasta la o lume mai buna...cum am putut spera ca poate fi mai bine pentru mine,cand defapt eu am sentintza la moarte, sunt acuzata pe nedrept.Ma gandeam..de ce trebuie eu mereu sa iert?
Ma inunda lacrimile si ma doare atat de tare ca nimic bun pentru viatza mea nu este realizabil si mereu ma duc in vale.
Ai grija cand dansezi cu diavolul..melodia se poate schimba oricand!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu