Fata avea multe vise:credea ca va putea birui toate obstacolele,ca-si va gasi un sot,ca va obtine o slujba buna intr-un oras mare,ca va fi descoperita de vreun vanator de talente ,va scrie o carde de mare succes si va calca pe covoarele rosii ale vietii.
Viata fusese intotdeauna nedreapta cu ea.
Fiecare zi era o zi de asteptare.
Acum statea acolo,cu o comoara in care nu crezuse niciodata,eliberarea ei definitiva.
O cuprinse frica:singura clipa norocoasa din viata ei putea disparea chiar in ziua aceea. Isi tinea visul in maini,lucrul dupa car totdeauna tanjise.
Isi avea acolo sansa de a se elibera de toate zilele si noptile identice. Era lasa la ceasul in care si-ar putea schimba destinul.
De ce ii era atat de frica,tocmai acum,cand isi putea schimba total viata?
Nu era in stare,si asta nu pentru ca era sau nu era cinstita,ci din pricina groazei pe care o simtea.Isi daduse seama ca exista 2 lucruri care te impiedica sa-ti realizezi visele:gandul ca sunt posibile sau,printr-o brusca rasturnare a rotii norocului,faptul de a le vedea transformandu-se in ceva posibil cand te astepti mai putin.
Ei bine, in acest moment apare spaima de un drum care nu stii unde duce,de o viata cu provocari necunoscute,de posibilitatea ca lucrurile cu care suntem obisnuiti sa dispara pentru totdeauna. Oamenii vor sa schimbe totul ,dar in celasi timp,ar dori ca totul sa ramana la fel.Ea nu pricepea de ce i se intampla ei asta acum.
Poate ca era in prea mare masura prizoniera a strazilor,prea deprinsa cu infrangerile,si orice sansa de victorie ii era o povara mult prea grea de dus.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu