Si la inceputul lumii nedreptatea a fost mica.Dar fiecare om venit dupa aceea a sporit-o cu ceva,gandind totdeauna ca nu avea mare insemnatate,si uite unde am ajuns azi.
Dumnezeu sedea pe tronul sau ceresc,cand diavolul a venit sa-i vorbeasca.Dumnezeu il intreba unde a fost;”am dat tarcoale pe pamant si m-am plimbat in sus si-n jos”,raspunde diavolul.”Tea-I uitat la robul meu Iov?Ai vazut cat este de temator de mine si cum imi aduce toate jertfele?”
Diavolul rase si argumenta:”La urma urmelor,Iov are tot ce-i trebuie,de ce nu l-ar adora pe Dumnezeu si nu i-ar aduce jertfe?Ia-I bunurile pe care I le-ai dat si vom vedea daca va continua sa-l mai adore pe Domnul.”,l-a provocat el.
Dumnezeu accepta prinsoarea.An de an,il pedepseste tocmai pe acela care-L iubea cel mai mult.Iov se afla in fata unei puteri pe care n-o intelege,pe care o socotea ca fiind Justitie Suprema,dar care ii distrugea totul.Pana cand,dupa ce suferise atata,Iov se revolta si huleste impotriva Domnului.Doar atunci ii inapoiaza Dumnezeu tot ce-i luase.
De ce l-a obligat Dumnezeu pe Iov sa faca asta?
Pentru a dovedi ca natura lui era rea si tot ce-I daruise era urmarea harului,nu a bunei lui purtari?
Dumnezeu a acceptat prinsoarea diavolului si a comis o nedreptate.
Daca intr-o buna zi am fi nevoiti sa acceptam un pariu cu diavolul,sa ne amintim ca Domnul,care este in ceruri,a facut acelasi lucru.
El si-a pedepsit cel mai credincios slujitor.
Unde e marinimia Ta,Doamne?De ce ai facut cu mine ce ai facut cu Iov?Nu voi mai avea niciodata vreo alta sansa in viata?Da-mi alt prilej.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu