Acum ploua cu tristetze si ploaia patrunde pana`n suflet,
Ferind pana si pe cei mai fericiti de orice zambet.
Ma face sa ma mir, sa ma intreb cum s-a intamplat.
De ce Doamne tocmai mie? Chiar si Tu te`ai schimbat??
Ploaia asta ma face sa nu mai vreau a continua,
Sa nu mai pot spera.
Si cand ploua cu fericire.. Doamne ce bine imi pare.
De parca fericirea asta-i menita sa ma repare.
Sunt in ceatza acum ,cazuta pe gresie.
Nici o expresie a fetzei nu ma scoate din depresie.
Si ma puteam schimba , desi asta poate nimeni nu crede.
Si as fi dat iarba pe bere , fiindca tot imi place verde.
M-am gandit si la toti astia care vorbesc fara sa cunoasca,
Care se cred atotstiutori si cand deschid eu gura ii las masca.
Dorinte idioate ajung sa ii faca praf pe multi,
Realizeaza mult prea tarziu ca n-au fost niciodata adulti.
Eu de mica am ajuns sa vad viatza cenusiu.
As vrea sa pot vedea in culori acum.. insa pacat ca-i prea tarziu.
Eu nu mint despre faptul ca am crescut in saracie
Sau ca greu m`am descurcat sau cine stie..
Prea multzi imbraca haina de actori.
Fetze prefacute, toti se dau cunoscatori.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu